In urma cu mai multi ani, mai precis la scurta vreme de la terminarea liceului, dupa socul resimtit la ratarea admiterii la facultate (la cateva sutimi sub linie), m-am confruntat cu o pierdere masiva a firelor de par. Cand am vazut ca se ingroasa gluma, ca asa nu se mai poate, m-am tuns scurt. Am plecat in vizita la bunica mea, care s-a ingrozit cand m-a vazut fara coditele mele si mai ales cand a auzit ca am fost nevoita sa fac acest gest ca sa-mi salvez putinul par care imi mai ramasese. M-a dojenit un pic ca m-am tuns, mai ales ca avea leac pentru mine, o solutie din plante la care a apelat de nenumarate ori in tinerete.
M-a trimis sa culeg din gradina o poala de urzici vii, fragede. Le-am pus in pod la uscat si, cand au fost gata de prelucrat, bunica mea a cantarit 100 g, le-a pisat si le-a aruncat intr-o oala cu o jumatate de litru de apa rece, unde le-a lasat de seara pana dimineata. A doua zi a adaugat in maceratul obtinut o cana de otet de mere facut in casa si a pus amestecul la foc mic. L-a fiert o jumatate de ora, apoi l-a strecurat. Am turnat solutia obtinuta intr-o sticla curata si in fiecare seara, vreme de doua saptamani, am frictionat pielea capului cu acest preparat.
A urmat o pauza de zece zile, apoi am reluat tratamentul. In paralel, am folosit si o alta solutie, pe baza de rostopasca. Am adunat un pumn bun de frunze de rostopasca proaspata, pe care bunica le-a indesat intr-un borcan mic, iar peste ele a pus otet de mere. Vreme de o saptamana am tinut vasul la loc intunecos, dar nu la rece. L-am strecurat si cu sucul rezultat mi-am frictionat pielea capului energic in fiecare zi.
M. R., Botosani; foto: mybebe.md
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu